VREMELNICIE

Aici în lumea humii vremelnice sunt toate
Se duc, se ofilesc, cuprinse sunt de moarte
Se veştejesc şi flori, se uscă şi verdeaţa
Şi bucuria trece şi trece şi dulceaţa.

Sunt pieritoare toate, se duc în nefiinţă
Se gată şi elanul şi-a omului putinţă
Sfârşeşte şi viaţa de doruri şi de trudă
In toate e o lege potrivnică şi crudă.

Se-apropie sfârşitul Pământului trudit
De-atâta silnicie, de-un trai ne-ngăduit
Şi capăt se va pune şi urii şi minciunii
Se va opri de-odată domnia urâciunii.

Şi toate-s trecătoare numai Cuvântul nu-i
Purcede de la Tatăl ca semn al Cerului
El dăinuieşte-n veac, e Logosul sublim
E candela vieţii, mai mult să-l preţuim!

Cuvântul ne-ntreţine avântul către stele
Ne-alină-ndurerarea în valurile grele
El nu poate să piară, el e din Dumnezeu
Şi poate să înmoaie şi-un suflet de ateu.

Şi anii mulţi se duc iar poleiala trece
La toţi vine momentul pentru mormântul rece
Dar sufletul se-nalţă la Cel ce ni l-a dat
E îmbrăcat în nemurire de Domnul lăudat.

Credinţa înflăcărată se va sfârşi odată
Când vom vedea pe Mire şi faţa-İ adorată
Dar dragostea-i eternă, rămâne pe vecie
Impodobeşte traiul cu Har şi vrednicie.

Aici în lumea humii vremelnice sunt toate
Se duc, se ofilesc, cuprinse sunt de moarte
Să ne cunoaştem scopul ce-i mai presus de lut
Să ne-avântăm spre Slavă la locul cunoscut.

Amin!